Invata notiuni fundamentale despre cum functioneaza ecranele tactile(Touchscreen)

Secretele gadget-urilor moderne
Le vedem peste tot, la telefoanele mobile, la terminalele interactive, la PDA-uri, la GPS-uri… Dezvoltarea si integrarea ecranelor tactile in gadget-urile digitale castiga tot mai mult teren. Aceasta se explica prin faptul ca utilizarea acestora este ergonomica si usor de invatat.
Principiul de functionare a fost dezvoltat in anii ‘70 odata cu inventarea primului ecran tactil prevazut cu suprafata transparenta in 1974 si, ulterior, prin dezvoltarea tehnologiei rezistive in 1977. Exista mai multe tehnologii care stau la baza fabricarii ecranelor tactile, printre care cele mai raspandite sunt: tehnologia rezistiva, tehnologia capacitiva, tehnologia in infrarosu si undele de suprafata. Pe piata gadget-urilor digitale s-au remarcat doua tehnologii: tehnologia rezistiva si tehnologia capacitiva.
Tehnologia rezistiva este cel mai simplu de implementat. Aceasta presupune doua straturi, unul rigid si unul flexibil, prevazute cu o pelicula conductoare si separate printr-o retea foarte fina de puncte de izolatie. In momentul in care utilizatorul atinge ecranul se produce un contact electric intre cele doua straturi, contact ce este convertit in semnal electronic si captat de senzor, care are la randul lui misiunea de a determina coordonatele x si y (orizontala si verticala) pe ecran. Sistemul de operare converteste apoi semnalele in comenzi, cum ar fi drag-and-drop. Tehnologia rezistiva este cea mai utilizata.
Tehnologia capacitiva utilizeaza fire electrice extrem de fine ce nu pot fi observate cu ochiul liber. Aceste fire sunt dispuse in doua straturi separate carora li se aplica un curent de joasa tensiune. Cand este atins de un conductor electric, cum ar fi un deget, campurile electrice se deformeaza, ceea ce provoaca o modificare a frecventelor. Sistemul de operare converteste apoi aceasta perturbare in coordonate care determina punctul de contact cu degetul.
Producatorii utilizeaza raze infrarosii pentru detectarea punctelor de contact folosind o serie de diode electroluminiscente pentru a forma un panou invizibil captat de fototranzistori. In momentul in care utilizatorul atinge ecranul tactil cu degetul, fasciculul infrarosu este intrerupt si informatiile sunt transmise senzorului pentru a determina pozitia degetului si pentru a executa comanda asociata cu aceasta „tasta”. Aceasta tehnologie este utilizata in general pentru ecranele tactile de dimensiuni mari.
Tehnologia undelor de suprafata este obtinuta prin receptoare plasate in plan orizontal si vertical pentru a determina variatiile vitezei de propagare a undelor in momentul in care ecranul este atins. Ecranele tactile ce au la baza tehnologia undelor de suprafata au o luminozitate mai mare in comparatie cu ecranele tactile rezistive. Ele sunt folosite in principal in jocurile de tip arcade si pentru terminalele interactive.