Introducere in Limbajul de Programare C++. Notiuni de baza. PARTEA 1

Limbajul de programare : C++
Mediul de dezvoltare recomandat : Dev C++

Nu aveti de ce sa va temeti de programare in C++. Serios! Ca toate limbajele de programare, nu este altceva decat o modalitate de a da unui calculator indicatii precise din punct de vedere logic. C++ poate fi oricat de complicat doriti, dar cel mai simplu mod de a incepe sa-l invatati este de a-l folosi pentru rezolvarea unor probleme de programare fundamentale.

Programarea nu prea seamana cu nici o alta activitate pe care ati desfasurat-o. In esenta, nu faceti decat sa dati instructiuni, dar intr-o maniera logica, sistematica.

Calculatoarele nu fac decat ceea ce li se spune

Calculatoarele nu fac decat ceea ce li se spune. Este cea mai importanta regula , mai ales daca sunteti incepator in programare. Folosind un limbaj de programare precum C++, dati unui calculator o lista cu lucruri de facut ; aceasta reprezinta programul.

Un calculator are, desigur, nevoie de informatii ; aceastea sunt datele programului. Dar sistemul trebuie sa stie si cum sa manipuleze datele respective. Instructiunile care arata calculatorului ce are de facut ( din motive despre care vom discuta ulterior ) poarte numele de cod de program.

Definitii tehnice

Aplicatie

In esenta, inseamna acelasi lucru cu program, dar din punctul de vedere al utilizatorului. O aplicatie este un program pe care il ruleaza un utilizator pentru a efectua o operatie.

Cod

Este un alt sinonim pentru program, dar privit din perspectiva programatorului. "Codul" reprezinta seria de instructiuni si sintaxa aferenta care compun un program ; aceasta poate face referire la codul masina sau la codul sursa.

Cod masina

Este limbajul nativ al microprocesorului, in care fiecare instructiune de calculator consta dintr-o combinatie ( cod ) unica formata din 1 si 0.

Cod sursa

Este un program scris intr-un limbaj de nivel inalt, precum C++. Codul sursa este compus din instructiunile C++ care formeaza programul. Codul sursa trebuie convertit in cod masina inainte de a putea fi rulat efectiv pe un calculator.

Codul masina, este compus din 1 si 0, dar este, de regula, reprezentat in cod hexazecimal ( baza 16 ) . Astfel, codul masina se prezinta , de obicei, astfel:

08 A7 C 3 9 E 58 6C 77 90 

Nu e prea clar ce anume face,nu-i asa? Daca nu cautati toate codurile de instructiuni, un asemenea program este de neinteles - ceea ce reprezinta motivul pentru care foarte putini programatori folosesc, in prezent, codul masina pentru a scrie programe. Print contrast, codul sursa C++ arata astfel :

if ( salariu < 0 )
   afiseaza_mesaj_eroare ( ) ; 

Compilator

Este convertorul de limbaj care preia instructiunile C++ ( Codul sursa C++ ) ca date de intrare si genereaza programul sub forma de cod masina. Acest fapt este necesar intrucat calculatorul in sine - unitatea sa centrala de prelucrare ( CPU ) - intelege numai codul masina.


Date

Sunt informatiile stocate de un program, in vederea manipularii sau afisarii. La nivel elementar, informatiile sunt alcatuite din cuvinte si/sau numere.

Instructiune

De regula, este o linie dintr-un program C++. In linii mari, o instructiune in C++ corespunde unei propozitii scrise intr-o limba vorbita, de exemplu in engleza. C++ mai accepta si structuri complexe, alcatuite dintr-una sau din mai multe instructiuni mai mici ;

Program

Reprezinta o serie de instructiuni care urmeaza a fi duse la indeplinire de un calculator, folosind datele initiale. Asa cum am mentionat anterior, un program poate necesita timp pentru a fi scris, dar de obicei se executa cu viteza fulgerului si poate fi folosit la nesfarsit.

Utilizator

Este persoana care ruleaza un program, adica persoana care foloseste calculator pentru a face o operatie utila, ca de exemplu editarea unui fisier de text, citirea mesajelor de posta electronica, explorarea Internetului sau scrierea unui cec. Numele oficial al utilizatorului este utilizator final.


Constructia unui program in C++

Scrierea unui program reprezinta, de fapt, primul pas in crearea unei aplicatii.

Introducerea instructiunilor programului

Pentru a scrie un program in C++ , aveti nevoie de o modalitate de a introduce instructiunile programului. De exemplu, puteti introduce text intr-un mediu integrat de dezvoltare ( IDE ). Un mediu de dezvoltare este un editor de texte combinat cu alte instrumente utile de programare : Dev C++, Microsoft Visual Studio.

Dupa ce ati introdus instructiunile programului, puteti trece la constructia propriu-zisa a programului.


Constructia programului ( compilarea si legarea )


Constructia programului reprezinta procesul de conversie a codului sursa ( instructiuni C++ ) intr-o aplicatia care poate fi utilizata. Figura urmatoare rezuma modul de functionare a procesului de contructie. Nu uitati ca, daca folositi un mediu de dezvoltare integrat, aceste etape se vor executa automat ; este suficient sa apasati o tasta functionala.




Testarea programului

Dupa ce ati reusit sa construiti un program, trebuie sa-l rulat de cateva ori pentru a va convinge ca face exact ceea ce doriti.

Revizuirea dupa necesitati

Daca programul se executa corect, ati terminat. Dar, daca prezinta erori de logica de program, trebuie sa determinati sursa erorii, sa reveniti si sa operati modificarile in codul sursa C++, dupa care sa reconstruiti programul.





Exemplu cod sursa

1.Deschideti Dev C++ ( sau un alt IDE ) si creati un fisier nou.
2.Inainte de a introduce orice linii de cod C++, stergeti tot codul care il vedeti in fisierul nou creat.
3. Introduceti urmatoarele :

#include < iostream >
using namespace std ;

int main ( )   {
     cout << " Bla bla bla, bla bla bla " ;
     return 0 ;
}

Pentru a construi programul, este suficient sa apasati tasta IDE-ului asociata cu compilarea.





Credeti sau nu, acest program simplu contine o singura instructiune reala. Sintaxa de mai jos prezinta elementele standard, obligatorii. Pentru moment, nu va intereseaza de ce sunt necesare ; folositi-le si atat. Intre acolade ( {} ) inserati liniile efective de program - care, in acest caz, este alcatuit dintr-o singura instructiune.

#include < iostream >
using namespace std ; 
int main ( ) {
      Introduceti_instructiunile_aici!
      return 0 ;
}    

Acest program are o singura instructiune reala ( pe care o inserati in a cincea linie a programului de mai sus ) .

cout  <<  " Bla bla bla, bla bla bla " ;

Ce este cout ? Este un obiect - concept despre care vom discuta mult mai mult in tutorialele urmatoare. Intre timp, tot ceea ce trebuie sa stiti este:

cout este prescurtarea de la "console output" ( iesire la consola ) . Cu alte cuvinte, reprezinta ecranul calculatorului. Cand scrieti ceva pentru ecran, textul se afiseaza exact asa cum va asteptati !

In C++, datele de iesire se afiseaza folosind cout si un operator de "flux" orientat spre stanga ( << ) , care indica trecerea datelor de la o valoare la consola. Nu veti folosi niciodata cout gresit daca il vizualizati in acest mod.



Nu uitati caracterul punct si virgula ( ; ). Fiecare instructiune C++ trebuie sa se incheie cu punct si virgula, cu putine exceptii.

Din motive tehnice, cout trebuie sa apara intotdeauna in partea stanga ori de cate ori este folosit. In acest caz, datele se scurg spre stanga. Folositi "sagetile" orientate spre stanga, care reprezinta, de fapt, doua semne "mai mic" ( << ) combinate.


Trecerea la urmatoarea linie de afisare




In C++, textul trimis pe ecran nu trece in mod automat la urmatoarea linie fizica.Trebuie sa afisati un caracter linie noua ( newline ) pentru aceasta. Daca nu afisati un caracter linie noua ,intregul text este afisat pe aceeasi linie fizica.

Exceptie : daca nu afisati un caracter linie noua, textul poate trece in mod automat pe randul urmator atunci cand linia fizica se umple,dar aceasta poate duce la rezultate inestetice.

O modalitate de afisare a unui caracter linie noua consta in folosirea constantei predefinite endl. Ca si cout , endl face parte din spatiul de nume std :

std: :cout <<  " Ana are mere. " << std : : endl ;

Dar,atata vreme cat plasati aceasta instructiune la inceputul programului :

using namespace std ; 

nu trebuie sa justificati fiecare utilizare a lui cout si endl.In consecinta,puteti scrie instructiunea de afisare astfel :

cout  <<  " Ana are mere. " << endl ; 

Observatie : Numele "endl" este prescurtarea de la "end line" ( sfarsitul randului ) si se citeste "end-el".

O alta modalitate de a insera un caracter linie noua consta in inserarea caraterelor \n.Aceasta este o secventa escape, pe care C++ o interpreteaza ca avand o semnificatie speciala, in loc sa o citeasca literal. Instructiunea urmatoare are acelasi efect ca si exemplul de mai sus:

cout  <<  " Ana are mere.\n "  ; 

Programul din acest tutorial ( exemplul de mai jos ) afiseaza mesaje pe mai multe linii. Daca introduceti manual programele , nu uitati sa folositi majuscule si minuscule exact asa cum se vede in aceste tutoriale - ( desi este posibila si modificarea marimii literelor incluse intre ghilimele, fara a afecta programul ).

#include <iostream>
    using namespace std ;

    int main ( )  {
          cout <<  "Bun venit pe Linkmania! " << endl ;
          cout <<  "Nu abuzati de sondaje, de imagini in posturi, sau de termeni de genul "lol" " << endl ;
          cout <<  "Nu utilizati semnaturi prea mari, atat pe latime cat mai ales pe inaltime. " << endl ;

          return 0 ;

}

Salvati programul sub numele afisare2.cpp ,iar apoi compilati-l si rulati-l.




Conceptual,imaginea urmatoare prezinta modul de functionare a instructiunilor din program :




In acest mod, puteti afisa orice numar de articole separate, desi, din nou, acestea nu vor trece pe urmatoarea linie fizica fara un caracter
linie noua ( endl ) .Puteti trimite mai multe elemente la consola cu o singura instructiune :

cout << "Bun venit" << "pe" << "Linkmania !" ;

Cand este executata, instructiunea afiseaza urmatoarele :



Sau puteti ingloba un caracter linie noua, astfel :

cout  <<  "Bun venit pe" << endl << "Linkmania ! " ;

care are ca rezultat:



Acest exemplu ca si celalalt,returneaza o valoare. " Returnarea unei valori " este procesul de trimitere inapoi a unui semnal - in acest caz, catre sistemul de operare sau mediul de dezvoltare.O valoare se returneaza folosind instructiunea return sub forma :

return 0 ;

Valoarea returnata de functia main este un cod trimis sistemului de operare prin care 0 indica reusita. Toate exemplele din aceste tutoriale returneaza valoarea 0.

Observatie : Valorile returnate sunt mai utile pentru alte categorii de functii, despre care veti invata in tutorialele urmatoare. Returnarea unei valori din functia main est unul dintre acele lucruri agasante care nu par utile la prima vedere, dar care, pur si simplu, trebuie sa le faceti. ( Retineti : unele programe opteaza pentru a returna valori diferite de 0, pentru a indica existenta anumitor probleme ). Pentru moment, returnarea valorii 0 din functia main este unul din acele lucruri care trebuie puse in program pentru a va asigura ca este corect.


Pentru cei interesati - Ce este un sir?

De la inceput, am folosit texte intre ghilimele , ca in instructiunea:

cout << "Bun venit pe Linkmania !" ;

Tot ce se afla in afara ghilimelelor face parte din sintaxa C++. In interiorul ghilimelelor se gasesc date.De fapt,toate datele stocate intr-un calculator sunt, in esenta, numerice.Dar, in functie de modul de utilizare, acestea pot fi interpretate sub forma unui sir de caractere tiparibile.Ceea ce se intampla si in cazul nostru.
Poate ati mai auzit de coduri ASCII.Caracterele "N" , "e" , "v" , "e" ,etc. sunt stocate in octeti individuali reprezentand fiecare un cod numeric care corespunde unui caracter ce se poate afisa.
Vom discuta mult mai multe despre acest tip de date in urmatoarele tutoriale.Ceea ce trebuie retinut este faptul ca textele incluse intre ghilimele sunt considerate date nu, nu comenzi.Aceasta categorie de date este considerata a fi un sir ( in limba engleza: string ) de text sau, mai frecvent numit, un sir

Daca ar realiza numai afisarea unor mesaje stupide , C++ n-ar fi foarte util.Ideea este, de regula , sa se obtina date noi dintr-o sursa - ca de exemplu, date introduse de utilizatorul final - si sa se manipuleze aceste date intr-o maniera interesanta.

Asemenea operatii necesita variabile : acestea sunt locatii in care puteti plasa datele. Puteti asimila variabilele unor casete magice in care se gasesc valori. Pe masura evolutiei sale, programul poate citi, scrie sau modifica aceste casete dupa necesitati. In exemplul urmator , vom folosi variabile numite ctemp si ftemp , in care se vor stoca valori de temperatura Celsius , respectiv Fahrenheit.




Cum ajung valorile sa fie inserate in variabile? O metoda consta in introducerea de la consola . In C++ , valorile pot fi introduse folosind obiectul cin , care reprezinta ( suficient de adecvat ) date introduse de la consola ( console input ).
Alaturi de cin se foloseste un operator de flux, care indica scurgerea datelor spre dreapta ( >> ).



Iata ce se mai intampla ca raspuns la aceasta instructiune. ( Procesul real este ceva mai complicat , implicand verificarea unui buffer de intrare , dar ceea ce urmeaza reprezinta esenta procesului intr-un program simplu. )

1. Programul isi suspenda executia si asteapta ca utilizatorul sa introduca un numar.
2. Utilizatorul introduce un numar si apasa pe tasta ENTER.
3. Numarul este acceptat si pasat in variabila ctemp ( in acest caz ) .
4.Programul isi reia executia.

Deci, daca va ganditi, se intampla o multime de lucruri ca raspuns la instructiunea :

cin >> ctemp ;

Dar, inainte de a putea folosi o variabila in C++, trebuie sa o declarati. Aceasta este o regula imperativa si diferentiaza C++ de limbajul Basic, care este neglijent in aceasta privinta si nu necesita o declarare. ( Generatii intregi de programatori in Basic s-au dat cu capul de calculator descoperind erori derivate din lejeritatea pe care o dovedeste limbajul in ceea ce priveste variabilele. )

Este un aspect suficient de important pentru a fi enuntat din nou, deci il vom transforma in regula de baza :

* In C++, este obligatorie declararea unei variabile inainte de utilizarea acesteia.

Pentru a declara o variabila, trebuie mai intai sa stiti ce tip de date sa folositi.Acesta este un concept esential atat in C++ , cat si in majoritatea celorlalte limbaje.

O variabila este ceva care poate fi considerat o "cutie magica " in care puteti plasa informatii - sau mai degraba date.Dar ce fel de date?
Toate datele dintr-un calculator sunt , in ultima instanta, numerice, dar sunt organizate intr-unul dintre cele trei formate elementare : intreg, in virgula mobila si sir de text.



Exista numeroase diferente intre formatul in virgula mobila si cel intreg.Dar, pentru programele de inceput, regula este simpla:

* Daca trebuie sa stocati numere cu parti fractionare, folositi o variabila in virgula mobila, in caz contrar, folositi tipul intreg.

Principalul tip de date in virgula mobila in C++ este double.Pare un nume ciudat ; este prescurtarea de la "double-precision floating point " ( virgula mobila cu dubla precizie ). Mai exista si un tip cu simpla precizie ( float ), dar se utilizeaza rareori. Cand aveti nevoie de capacitatea de a retine portiuni fractionare, veti obtine rezultate mai bune - si mai putine mesaje de eroare - daca folositi double.

O declaratie double are sintaxa urmatoare. Retineti ca aceasta instructiune se incheie cu punct si virgula ( ; ), la fel ca majoritatea categoriilor de instructiuni.

double nume_variabila ;

Se mai poate folosi o asemenea declaratie si pentru a crea o serie de variabile.

double nume_variabila1 , nume_variabila2 , ... ;

De exemplu aceasta instructiune creeaza o variabila double numita oDubla:

double oDubla ;

Aceasta instructiune creeaza o variabila de tip double.



Instructiunea urmatoare , care foloseste sintaxa mai complexa, declara patru variabile double numite b, c, d, si amount :

double b, c, d, amount ;

Efectul acestei instructiuni este similar cu urmatorul :

double b ;
double c ;
double d ;
double amount ;

Rezultatul acestor declaratii consta in crearea a patru variabile de tipul double.



De ce dubla si nu simpla precizie?

Dubla precizie este asemanatoare cu simpla precizie, numai ca este mai buna decat aceasta. Dubla precizie accepta o gama mai larga de valori, cu o mai mare precizie. (Da, este posibila pierderea de precizie in cazul variabilelor in virgula mobila ; acesta este un subiect la care vom reveni in tutorialele urmatoare. )

Deoarece dubla precizie este mai exacta, tipul de date in virgula mobila este preferat in C++ ; inainte de a executa calcule in virgula mobila C++ converteste toate valorile in formatul dubla precizie, daca acestea nu se gasesc deja in acest format. De asemenea , C++ stocheaza constante in virgula mobila in format in dubla precizie, daca nu se specifica altceva ( de exemplu, folosind notatia 12.5F in loc de 12.5 ).

Dubla precizie prezinta insa un dezavantaj : are nevoie de un volum mai mare de spatiu - mai concret, de opt octeti in loc de patru (in mediile de tip PC). Acesta nu este un factor destabilizator nici macar pentru programele simple, deoarece coprocesoarele matematice accepta, in mod direct, operatiile pe opt octeti.

Aspectul trebuie avut in vedere numai cand pe disc trebuie stocate cantitati mari de valori in virgula mobila. Atunci si numai atunci se va lua in considerare utilizarea tipului cu simpla precizie float.

Conversia temperaturilor

Iata formula de conversie. Cand este utilizat la combinarea a doua valori, asteriscul ( * ) inseamna "inmultit cu".

Fahrenheit = ( Celsius * 1,8 ) + 32

Acum, un program util nu calculeaza o singura valoare de temperatura si atata tot. Daca am fi avut nevoie numai de aceasta am fi folosit aplicatia "Calculator" din Windows ! Nu, un program cu adevarat util preia orice valoare introdusa ca temperatura in grade Celsius si o converteste. Pentru aceasta este nevoie de unele caracteristici noi, cum ar fi :

- preluarea datelor introduse de utilizator ;
- stocarea valorii introduse intr-o variabila ;

Iata programul complet. Deschideti un fisier sursa nou, introduceti codul de mai jos si salvati-l sub numele convert . cpp. Apoi compilati-l si executati-l.

#include <iostream>
using namespace std ;

int main ( )     {
    double ctemp, ftemp ;

    cout << " Introduceti o  temperatura in grade Celsius si apasati ENTER : " ;
    cin >> ctemp ;
    ftemp = ( ctemp * 1.8 ) + 32 ;
    cout << "Temperatura in grade Fahrenheit este : " << ftemp ;

    return 0 ;

}

Programele sunt mai usor de urmarit daca se adauga comentarii, care in C++ se noteaza prin perechi de caractere slash ( // ). Comentariile sunt ignorate de compilatorul de C++ ( adica nu au nici un efect asupra comportarii programului ) , dar sunt utile pentru utilizatori. Iata versiunea "comentata" :

#include <iostream>
using namespace std ;

int main ( )     {
     
     // Declararea variabilelor in virgula mobila.
    double ctemp, ftemp ;
    
    // Solicitarea si introducerea valorii lui ctemp ( temperatura in grade Celsius).
    cout << " Introduceti o  temperatura in grade Celsius si apasati ENTER : " ;
    cin >> ctemp ;

    // Calculeaza ftemp ( temperatura in grade Fahrenheit ) si o afiseaza.
    ftemp = ( ctemp * 1.8 ) + 32 ;
    cout << "Temperatura in grade Fahrenheit este : " << ftemp ;

    return 0 ;

}

Aceasta versiune comentata, desi este mai usor de citit pentru om, necesita mai multa munca la introducere. Parcurgand exemplele din aceste tutoriale, puteti omite intotdeauna comentariile sau puteti opta pentru a le adauga ulterior. Nu uitati urmatoarea regula de baza pentru comentarii:

* Liniile de program C++ care incep cu o pereche de caractere slash ( // ) sunt comentarii si sunt ignorate de catre compilatorul de C++ pana la sfarsitul liniei.

Adaugarea comentariilor este intotdeauna optionala, dar este o idee buna. Mai ales daca vreo fiinta umana (inclusiv dumneavoastra ) isi va arunca vreodata privirea pe respectivul program C++.



Prima instructiune din cadrul functiei main declara variabilele ctemp si ftemp (ambele de tipul double ). Aceste variabile stocheaza temperaturile exprimate in grade Celsius, respectiv Fahrenheit.

double ctemp , ftemp

Astfel, avem doua locatii unde putem stoca numere. Deoarece ele sunt de tipul double , pot contine parti fractionare. Nu uitati ca double simbolizeaza "valori in virgula mobila si dubla precizie ".


Urmatoarele doua instrutiuni solicita utilizatorului sa introduca datele de intrare si apoi le stocheaza in variabila ctemp. Sa presupunem ca utilizatorul introduce "10". Apoi, valoarea numerica 10.0 este introdusa in ctemp.




In general, puteti folosi instructiuni similare in propriile dumneavoastra programe pentru a afisa un mesaj de solicitare si apoi pentru a stoca datele introduse. Mesajul de solicitare este uti, deoarece astfel utilizatorul s-ar putea sa nu stie ca are ceva de facut.

Observatie : Desi numarul introdus in acest caz a fost "10" , este stocat sub forma 10.0. Din punct de vedere pur matematic, 10 si 10.0 sunt valori echivalente, dar in C++ notatia "10.0" indica faptul ca valoarea este stocata in formatul in virgula mobila, nu in formatul intreg. Se va vedea ca acest fapt are consecinte importante , asa cum vom explica in tutorialele urmatoare.

Instructiunea care urmeaza executa conversia efectiva, folosind valoarea stocata in ctemp pentru a calcula valoarea variabilei ftemp :

ftemp = ( ctemp * 1.8 ) + 32

Aceasta instructiune contine o atribuire ; valoarea din partea dreapta a semnului egal ( = ) este evaluata si apoi copiata in variabila din partea stanga. Aceasta este una dintre cele mai comune categorii de instructiuni C++.

Din nou, presupunand ca valoarea "10" a fost introdusa de utilizator, diagrama urmatoare indica modul de trecere a datelor prin program :



In final, programul afiseaza rezultatul - in cazul nostru, 50 :





Daca examinati cu atentie ultimul exemplu, va puteti pune intrebarea daca este cu adevarat necesar sa declarati doua variabile in loc de una.

De fapt, nu este necesar. Bine ati venit in lumea optimizarii. Versiunea urmatoare imbunatateste prima versiune a programuului, debarasandu-se de ftemp si combinand etapele de conversie si afisare a datelor de iesire. Procedeul nu este intotdeauna functional - intr-un program mai complex s-ar putea sa fie necesara memorarea valorii Fahrenheit - dar aici este numai bun.

#include <iostream>
using namespace std ;

int main ( ) { 

// Declararea ctemp ca variabila in virgula mobila.

double ctemp ;

// Solicita si introduce valoarea lui ctemp (temperatura in grade Celsius ) .

cout <<  "Introduce o temperatura in grade Celsius si apasa ENTER : " ;
cin >> ctemp ;

//Converteste ctemp si afiseaza rezultatele.

cout  <<  " Temperatura in grade Fahrenheit este :  "    <<  ( ctemp  *  1.8 ) +32 ;

return 0 ;

}

Sesizati deja un model care se repeta? In cele mai simple programe, modelul este urmatorul :

1. Declararea variabilelor.
2. Preluarea datelor de intrare de la utilizator ( dupa afisarea unui mesaj de solicitare )
3. Efectuarea calculelor si afisarea rezultatelor


De exemplu, programul urmator efectueaza o alta operatie, dar ar trebui sa va fie familiar. Programul cere un numar si apoi afiseaza patratul acestuia ( numarul inmultit cu el insusi ). Instructiunile sunt asemanatoare celor din exemplul precedent ; singurele aspecte care difera sunt numele variabilei ( n ) si forumula de calcul folosita ( n* n ).

#include <iostream>
using namespace std ;

int main ( ) {

// Declararea lui n ca variabila in virgula mobila.

double n ;

//Solicita si introduce valoarea lui n.

cout  <<   "Introduceti un numar si apasati ENTER : " ;
cin >> n  ;

// Calculeaza si afiseaza valoarea patratului.

cout  <<   " Patratul este: "   <<  n * n ;

return 0 ;

}

Nume de variabile si cuvintele-cheie

Puteti folosi orice nume doriti, cu conditia sa respectati urmatoarele reguli:

1. Primul caracter trebuie sa fie o litera - nu poate fi numar. Tehnic vorbind , primul caracter poate fi si o liniuta de subliniere( _ ), dar biblioteca C++ foloseste intern aceasta conventie de nume, deci cel mai bine este sa evitati sa folositi un nume astfel.

2. Restul numelui poate fi format din litere, numere sau liniute de subliniere ( _ ).

3. Trebuie sa evitati cuvinte care au deja o semnificatie predefinita speciala in C++.

Cuvintele cu semnificatie speciala in C++ se numesc "cuvinte-cheie". Un asemenea cuvant este main. Printre alte cuvinte-cheie se numara tipurile de date C++ standard, precum int , flow si double. Alte cuvinte-cheie sunt if, else , while , do, switch si class.

Nu este necesar sa memorati toate cuvintele-cheie din C++, desi multe carti de programare va sugereaza sa procedati astfel ! Nu trebuie decat sa stiti ca, daca incercati sa folositi un nume care intra in conflict cu unul dintre cuvintele-cheie din C++, compilatorul va va raspunde cu un mesaj care se refera la un conflict cu un cuvant-cheie sau la o eroare de sintaxa. In acest caz , incercati un alt nume.