Ce este SPDIF?

SPDIF este protocol de transmisie audio in format digital dezvoltat in anii ‘80 avand la baza standardele AES/EBU folosite in domeniul profesional. Cum standardul profesional ar fi fost prea costisitor pentru productia in masa acesta a transformat de catre Sony si Philips intr-un standard comercial prin schimbarea conecticii (mufe/cablaj) si a unor specificatii hardware, la nivel de protocol lucrurile rămânând aproape neschimbate.

AES/EBU               S/PDIF (IEC-958)

Cabling                   110 ohm shileded TP  75 ohm coaxial or fiber
Connector                 3-pin XLR            RCA, Toslink (or BNC)
Signal level              3..10V               0.5..1V
Modulation                biphase-mark-code    biphase-mark-code
Max. Resolution           24 bits              20 bits (24 bit optional)

Fiind dezolvatat de cate Sony in colaborare cu Philips nu trebuie sa ne mire denumirea standardului: Sony/Philips Digital Interconnect Format, de unde si acronimul SPDIF. ( sau intr-o alta varianta – Sony Philips Digital InterFace)

Si daca e in format digital la ce mă ajută?

Informatia audio stocată in calculator, pe un CD, DVD, etc. este in formă digitală – iar pentru a putea fi folosită impreuna cu boxele noastre cele de toate zilele trebuie transformată in semnale electrice analogice. Aceasta conversie este facuta de un chip dedicat al placii de sunet - Digital-to-Analog Converter (sau chiar de chip-ul principal) iar perfomantele conversiei variaza in functie de pretul platit pe placa de sunet. Un DAC foarte performant ofera distorsiuni minime ale sunetului precum si o valoare a SNR (Signal to noise ratio) foarte buna.

Transmisia digitala a sunetului elimina conversia de tip digital-analogic facuta de placa de sunet si este intodeuna noiseless, adica fara zomot de fond. Asadar folosind o conexiune SPDIF calitatea sunetului este influenţată in mod direct doar de specificatiile receiverul si a incitelor audio.

DAC – AKM4396VF care echipează placile Azuzen X-Fi Prelude 7.1 (vezi specificatii)

Conexiuni

Conexiunile SPDIF se realiează fie printr-un cablu optic (standardizat de Toshiba, de unde si denumirea de Toslink) fie printr-un cablu coaxial (75 ohm).

Coaxial sau optic?

Desi in general conexiunea optica este vazuta ca una superioara in realitate este vorba de absolut acelasi semnal SPDIF, identic bit cu bit cu cel care este transportat şi pe o conexiune coaxiala. Un avantaj al fibrei optice este reprezentat de distanta mai mare pe care se poate indinde conexiunea, conexiunea coaxiala fiind limitata la maxim 10m. Un alt avantaj ar fi si acela ca o conexiune optica este imuna la orice alte interferente electrice.

SPDIF si PC-urile

Incepand cu anul 2000 au aparut primele placi de baza cu suport SPDIF (echipate cu codecul C-Media® CMI-8738), pentru ca acesta era deja prezent de mult la placile de sunet cu pretentii: Creative Sound Blaster AWE64 1996, AurealVorex II 1998, Creative Sound Blaster Live! 1998.
Intre timp conexiunea SPDIF a devenit ceva aproape standard in randul placilor de baza din segementul de mijloc si standard in randul placilor de sunet.

Si majoritatea laptopurilor fabricate in ultimii ani beneficiaza de iesire SPDIF. Dar din moment ce iesirea SPDIF este partajata cu cea analogică obişnuită foarte mulţi utilizatori nu-si sunt constienti de prezenţa acesteia.

Pentru a beneficia de o conexiune SPDIF care se relizează prin iesirea de 3.5MM (la un laptop sau la o placa de sunet) avem nevoie de un adaptor 3.5mm – RCA, sau de un cablu jack- RCA. pentru o transmisie coaxiala.

Fie de un cablu mini-plug (3.5mm) – toslink in cazul unei conexiuni optice. (ori daca deja avem un cablu toslink putem cumpara un adaptor care transforma unul din capete in format mini-plug)

SPDIF, Windows, si home theathre-ul de acasă

In mod standard pe o conexiune SPDIF avem parte de sunet stereo in format PCM (necompresat) la maxim 48khz sau sunet 5.1 compresat in format Dolby Digital (AC-3) sau DTS la maxim 48khz cu un bitrate de maxim 640kbs.

Cum sunet multicanal in format Doby Digital/DTS avem in cea mai mare parte doar la filme, pentru orice altceva conexiunea SPDIF ramane una stereo. Acest inconvenient a fost rezolvat prin crearea tehnologiei Dolby Digital Live care permite crearea in timp real a unui stream AC3 si astfel putem avea partea de sorround si-n jocuri sau alte aplicatii.

Pentru a beneficia de sunet multicanal in format Dolby Digital sau DTS trebuie ca placa de sunet sa transmita stream-ul digital direct catre receiver. Aici avem nevoie si de o configurare software din setarile placii de sunet, si al player-ului video.

Ce este receiverul?

Receiverul atunci cand vorbim de o conexiune SPDIF este orice echipament audio-video care suporta acest protocol.

Atunci cand pe conexiunea SPDIF stream-ul este Dolby Digital sau DTS aceasta va fi detectat de către receiver iar pe display va fi afisat logo-ul corespunzător.

Atunci cand pe o conexiunea SPDIF se transmite stream PCM stereo avem posibilitatea de a-l lasa nemodificat sau de a folosi tehnologia Dolby Prologic care prin intermediul unor algoritmi recompune sunetul stereo in format 5.1. (fara prea mult succes insa)

In materie de echipamente audio compatibile SPDIF intr-o prima categorie se incadrează receiverele home theathre ale caror preturi incep de la 100 de euro. Preturile pot ajunge foarte departe in functie de fidelitate si de tehnologiile incorporate. Cele mai noi receivere sunt compatibile si cu sunet la o definitie ridicata 24 bit/96Khz sau chiar 192khz.

O alta categorie de receivere sunt sistemele 5.1/6.1/7.1 cu intrare digitala. Cel mai bun exemplu in acest sens fiind modelul Z5500 al celor de la Logitech.